Razvan Mitulescu, Toronto, 13 iulie 2007
Mergi pe strada intr-un oras nou, o tara noua, te bucuri de lucruri noi. Faci poze, bei un suc, nimic neobisnuit pentru o plimbare de amiaza cu familia, sambata. Esti incitat de varietatea culturala, discuti pe teme interesante cu femeia ta, arzi de nerabdare sa ajungi la o expozitie de arta in aer liber in Nathan Square. Si pentru ca esti mai pregatit poate decat altii sa vezi arta in diversele manifestari ale vietii urbane, te uiti cu nesat in jur, prin ganguri, pe la ferestrele caselor, la amenajarile localurilor, la imbracamintea oamenilor, la peretii inviorati de stencils&graffity performant, faci “leche vitrine” in fata magazinelor (sau “window shopping”, cum se zice aici) si comentezi aprins obiectele ciudate pe care oamenii sunt dispusi sa isi dea banii.
Dintr-o vitrina, o papusa te scoate din amorteala de pe asfaltul incins de vara si umezeala amiezii din Toronto. Intre o gramada de linguri de plastic, cratite de aluminiu, sacose de diferite marimi si mici biciclete, ceva te face sa discuti pe alt ton, desi mai degraba ai fi baut o bere.
***
“Jesus action figure” scria pe pachetul care mi-a atras atentia. De sub tipla in care statea tintuita, ma privea fix o papusa mica sub forma de Iisus. La coate si la umeri are articulatii. Cum am aflat mai tarziu, sunt concepute special ca sa poata sa ridice mainile catre cer in gesturi dramatice.
Ma gandesc ca oamenii zilelor noastre au tendinta sa murdareasca totul, de la miturile traditionale si pana la sacrul religios. Se incearca, poate din motive ideologice sau poate din motive comerciale, sa se reduca importanta unor concepte si personaje, pentru ca mai apoi sa li se aduca in concurenta sau dimpotriva unificare in promovarea pe piata, pregatindu-se terenul si punand astfel pe picior de egalitate noii idoli ai vremurilor noastre: personaje banale in general staruri de cinema, carora evident, nu li s-ar fi putut ridica nivelul. Pana la urma mai putin conteaza motivele, atata vreme cat rezultatul acestei demitizari da nastere la extreme, astfel ca langa papusa barbie si omul paianjen, sta si Iisus. Aceste obiecte sunt destinate copiilor, in principiu pentru joaca, dar afli ca mai fac si obiectul obsesiilor unor oameni mature (nu ca asta ar justifica aparitia papusii cu pricina), care considera colectionarea acestor “action figure” un act artistic, ajungand la enuntari de genul “unde pe vremuri statea un Rodin, acum poate sta printesa Leia sau Yoda” ca mai apoi sa se faca trimitere catre pop-arta lui Warhol si cutia lui de conserva cu fasole. (The Globe and Mail, din 13 iulie 2007).
In aceeasi idee, dintr-un alt articol din “The Economist” am aflat ca saptamana trecuta s-a lansat cu mare pompa telefonul mobil iPhone, de la Apple, supranumit “Jesus phone” sau cum citeam in articol, “Where would Jesus queue?”. Mai catre finalul articolului apare si comentariul conform caruia “nici macar telefonul lui Iisus nu e fara cusur” pentru ca cei peste 500.000 de indivizi care s-au bulucit sa cumpere telefonul miraculos, au blocat catre seara operatorul AT&T, supraincarcat de fanaticii care se uitau dezamagiti ca superscula lor de 500 de dolari zace inerta.
Pe scurt, pentru ca s-a tot scris si probabil nu as face decat sa repet lucruri spuse mult mai bine de altii, am sa amintesc ca tonul a fost dat demult, Juda fiind primul comerciant de Jesus. Revenind mai aproape, intr-o flower-power-opera rock, Iisus devenea superstar. Cu toate astea, amprenta lui lipseste de pe aleea celebritatilor din Hollywood.
Apoi cel care l-a facut celebru pe Iisus (ingrozitor!) in filmul lui Zefirelli, Robert Powell, intra in folclor cum ca nu ar mai fi jucat de atunci in nici un film, condamnat de chiar succesul lui.
Mai recent, alta “coborare” printre oamenii mici pusi pe vanzari mari, codul lui daVinci, in care Iisus traieste o viata de familie si o poveste umana de dragoste, dand nastere la comentarii justificatorii de genul “de ce sa nu ii dam dreptul lui Iisus sa aiba o viata normala, de se sa nu fi fost posibil ca si el sa se indragosteasca”, ca si cand doar atat mai ramasese omenirii de inteles din viata si din invataturile Lui, asa ca de acum, pe langa sport, masini, politica, mireanul deslusea treaba cu Iisus vs. eros.
Mai tarziu incitat de fenomen, am dat un search pe net si am gasit mai multe action figure cu Iisus, plus un filmulet cu niste copii care chinuie papusa lui Iisus pe YouTube.com. Puteti sa va distrati (unii chiar sa va intristati) cu selectia facuta de mine mai jos.
Concluzia acestor nivelari, cum spunea un prieten, a acestui salt in gol s-ar putea sa ne prinda cu parasuta defecta, riscand sa nu mai avem pe nimeni deasupra noastra. Nu mai e decat un pas de aici pana la a face search pe workopolis.com pentru a vedea daca nu cumva sunt locuri libere pentru meseria de Iisus. Se va gasi cineva sa creada ca postul e vacant, Iisus fiind plecat mai tot timpul prin turnee. Deja s-a facut al doilea film in care cineva se joaca de-a Dumnezeu (Tatal, de data asta) pentru o zi. De-o ingamfare nemarginita, chiar daca la sfarsitul filmului, in stilul hapiendistic american omul isi da seama de neputinta lui, si tot se trage de bracinari cu Dumnezeu de parca ar fi colegi.
Toate astea in timp ce in lumea araba, oamenii au iesit in strada pentru mult mai putin, cand un tabloid belgian a publicat o caricatura cu Allah.
Pana la urma nu stiu daca e bine sau rau ca Dumnezeu Tatal si Iisus sunt prezenti pana si in calculele mercantile ale producatorilor de jucarii si filme si alte distractii media. Poate ca ar trebui sa fie chiar bucurosi ca li se face reclama gratis ?!
Pana una alta, puteti si voi sa cumparati chiar niste “talking action figure” Jesus+Einstein de pe www.amazon.com, (si daca vreti mai ieftin ii luati impreuna cu numai 57.98$)
Mergi pe strada intr-un oras nou, o tara noua, te bucuri de lucruri noi. Faci poze, bei un suc, nimic neobisnuit pentru o plimbare de amiaza cu familia, sambata. Esti incitat de varietatea culturala, discuti pe teme interesante cu femeia ta, arzi de nerabdare sa ajungi la o expozitie de arta in aer liber in Nathan Square. Si pentru ca esti mai pregatit poate decat altii sa vezi arta in diversele manifestari ale vietii urbane, te uiti cu nesat in jur, prin ganguri, pe la ferestrele caselor, la amenajarile localurilor, la imbracamintea oamenilor, la peretii inviorati de stencils&graffity performant, faci “leche vitrine” in fata magazinelor (sau “window shopping”, cum se zice aici) si comentezi aprins obiectele ciudate pe care oamenii sunt dispusi sa isi dea banii.
Dintr-o vitrina, o papusa te scoate din amorteala de pe asfaltul incins de vara si umezeala amiezii din Toronto. Intre o gramada de linguri de plastic, cratite de aluminiu, sacose de diferite marimi si mici biciclete, ceva te face sa discuti pe alt ton, desi mai degraba ai fi baut o bere.
***
“Jesus action figure” scria pe pachetul care mi-a atras atentia. De sub tipla in care statea tintuita, ma privea fix o papusa mica sub forma de Iisus. La coate si la umeri are articulatii. Cum am aflat mai tarziu, sunt concepute special ca sa poata sa ridice mainile catre cer in gesturi dramatice.
Ma gandesc ca oamenii zilelor noastre au tendinta sa murdareasca totul, de la miturile traditionale si pana la sacrul religios. Se incearca, poate din motive ideologice sau poate din motive comerciale, sa se reduca importanta unor concepte si personaje, pentru ca mai apoi sa li se aduca in concurenta sau dimpotriva unificare in promovarea pe piata, pregatindu-se terenul si punand astfel pe picior de egalitate noii idoli ai vremurilor noastre: personaje banale in general staruri de cinema, carora evident, nu li s-ar fi putut ridica nivelul. Pana la urma mai putin conteaza motivele, atata vreme cat rezultatul acestei demitizari da nastere la extreme, astfel ca langa papusa barbie si omul paianjen, sta si Iisus. Aceste obiecte sunt destinate copiilor, in principiu pentru joaca, dar afli ca mai fac si obiectul obsesiilor unor oameni mature (nu ca asta ar justifica aparitia papusii cu pricina), care considera colectionarea acestor “action figure” un act artistic, ajungand la enuntari de genul “unde pe vremuri statea un Rodin, acum poate sta printesa Leia sau Yoda” ca mai apoi sa se faca trimitere catre pop-arta lui Warhol si cutia lui de conserva cu fasole. (The Globe and Mail, din 13 iulie 2007).
In aceeasi idee, dintr-un alt articol din “The Economist” am aflat ca saptamana trecuta s-a lansat cu mare pompa telefonul mobil iPhone, de la Apple, supranumit “Jesus phone” sau cum citeam in articol, “Where would Jesus queue?”. Mai catre finalul articolului apare si comentariul conform caruia “nici macar telefonul lui Iisus nu e fara cusur” pentru ca cei peste 500.000 de indivizi care s-au bulucit sa cumpere telefonul miraculos, au blocat catre seara operatorul AT&T, supraincarcat de fanaticii care se uitau dezamagiti ca superscula lor de 500 de dolari zace inerta.
Pe scurt, pentru ca s-a tot scris si probabil nu as face decat sa repet lucruri spuse mult mai bine de altii, am sa amintesc ca tonul a fost dat demult, Juda fiind primul comerciant de Jesus. Revenind mai aproape, intr-o flower-power-opera rock, Iisus devenea superstar. Cu toate astea, amprenta lui lipseste de pe aleea celebritatilor din Hollywood.
Apoi cel care l-a facut celebru pe Iisus (ingrozitor!) in filmul lui Zefirelli, Robert Powell, intra in folclor cum ca nu ar mai fi jucat de atunci in nici un film, condamnat de chiar succesul lui.
Mai recent, alta “coborare” printre oamenii mici pusi pe vanzari mari, codul lui daVinci, in care Iisus traieste o viata de familie si o poveste umana de dragoste, dand nastere la comentarii justificatorii de genul “de ce sa nu ii dam dreptul lui Iisus sa aiba o viata normala, de se sa nu fi fost posibil ca si el sa se indragosteasca”, ca si cand doar atat mai ramasese omenirii de inteles din viata si din invataturile Lui, asa ca de acum, pe langa sport, masini, politica, mireanul deslusea treaba cu Iisus vs. eros.
Mai tarziu incitat de fenomen, am dat un search pe net si am gasit mai multe action figure cu Iisus, plus un filmulet cu niste copii care chinuie papusa lui Iisus pe YouTube.com. Puteti sa va distrati (unii chiar sa va intristati) cu selectia facuta de mine mai jos.
Concluzia acestor nivelari, cum spunea un prieten, a acestui salt in gol s-ar putea sa ne prinda cu parasuta defecta, riscand sa nu mai avem pe nimeni deasupra noastra. Nu mai e decat un pas de aici pana la a face search pe workopolis.com pentru a vedea daca nu cumva sunt locuri libere pentru meseria de Iisus. Se va gasi cineva sa creada ca postul e vacant, Iisus fiind plecat mai tot timpul prin turnee. Deja s-a facut al doilea film in care cineva se joaca de-a Dumnezeu (Tatal, de data asta) pentru o zi. De-o ingamfare nemarginita, chiar daca la sfarsitul filmului, in stilul hapiendistic american omul isi da seama de neputinta lui, si tot se trage de bracinari cu Dumnezeu de parca ar fi colegi.
Toate astea in timp ce in lumea araba, oamenii au iesit in strada pentru mult mai putin, cand un tabloid belgian a publicat o caricatura cu Allah.
Pana la urma nu stiu daca e bine sau rau ca Dumnezeu Tatal si Iisus sunt prezenti pana si in calculele mercantile ale producatorilor de jucarii si filme si alte distractii media. Poate ca ar trebui sa fie chiar bucurosi ca li se face reclama gratis ?!
Pana una alta, puteti si voi sa cumparati chiar niste “talking action figure” Jesus+Einstein de pe www.amazon.com, (si daca vreti mai ieftin ii luati impreuna cu numai 57.98$)
.jpg)
No comments:
Post a Comment